Trinidad de Arre - Cizur Menor

Dimineața ne trezim cu dureri mult mai mici decât ne așteptam. Probabil că supa sărată de pește/creveți de la cină alături de zahar, aspirină și cremele chinezești de încălzit mușchii sunt o combinație bună.

Ne și permitem să dormim mai mult știind că suntem deja în Pamplona. Trebuie totuși să ținem cont de ceea ce ne spun cei care ne cazează: "nu mă interesează la cât vă treziți, la 8.30 vreau să nu mai fie nimeni aici!"

Ne propusesem inițial să stăm mai mult în Pamplona. Frumos oraș! Cel putin pentru centrul vechi merită să mă mai întorc. Ne oprim la o cafenea la care cică obișnuia să ia masa Hemingway. Daca ne uităm în jur găsim alți câțiva moșuleți care arată ca el.

Comand un Jamon con Anchois. Delicios.


Merită oprirea. Pe o felie de franzelă se așterne o felie de roșie, jambonul lor și anșoa. Se stropește bineînțeles cu ulei de măsline.

Joao încearcă să trimită ceva acasă de la oficiul poștal. Se răzgăndește după ce vede că sunt 24 de oameni la coada pentru asta. Cică de aici se trimit toate lucrurile inutile către casă.



Hotărâm să ieșim totuși din Pamplona azi și să mai facem o bucată de drum. Avem timp și putem.

După aproape 5km ajungem la Cizur Menor. Următorul popas putem să-l facem după 17.5 km. Facem o ședință


tehnică și hotărâm să învățăm ceva din experiența de ieri. Rămânem.

O decizie înțeleaptă pentru că găsim un hostel foarte bun: Maribel. Pare că știe atât de multe despre Camino, că o întreb dacă l-a făcut. Îmi răspunde că nu, că e prea leneșă pentru asta. Nu-i place să meargă atât ïn fiecare zi. Ne spune însă că "să ai un loc ca asta, e ca și cum ai călătorii în jurul lumii fără să trebuiască să părăsești vreodată acest loc."

Dăm iarăși de cei doi români Maria și Răzvan. Suntem cazați în aceeași cameră.

Profităm de vremea bună și de curtea generosă pentru a ne reveni puțin.



Avem timp și să spălăm rufe. Trebuie însă să fim atenți pe unde le punem la uscat. Nu cred că am văzut atâtea tricouri, pantaloni, ciorapi etc. la fel nici la Decathlon. Toată lumea pare că a venit cu aceleași lucruri. Sacii de dormit sunt și ei la fel.

Intram în vobă cu Maribel și ne dă câteva sfaturi de cum putem ajunge în Burgos cu o zi mai devreme cazându-ne în orășele mici, între "etapele oficiale".


O suspectez ca are putin sânge de oltean că ne dă (fără să cerem) și sfaturi despre cina pelerinilor. Cică nu trebuie să ne lăsăm încurajați să stăm mulți la masă. Doi-trei oameni. Astfel, ce e pe masă se împarte la mai puțini.



- Posted using BlogPress from my iPhone