Dimineața m-am trezit fără chef de mers. Nu e o noutate. În ultimele două-trei zile nu prea am tragere de inimă la mers. Fac norma de 25-30 km. și abia aștept să mă opresc. Cred că într-un fel am obosit. Peste toate astea se adaugă și faptul că am început să am coșmaruri. Nu țin minte să mai avut atâtea coșmaruri până acum. De obicei visez puțin și uit repede ce. Până acum am avut deja 3-4 coșmaruri.
Plecăm la drum cu gândul de a mânca ceva pe drum. La hostel nu era nimic. Prin toate satele prin care trecem mergem cu speranța de a găsi ceva de mâncare. Găsim ceva deschis abia după două ore jumătate și 11km parcurși.
Azi începem să urcăm din nou. Mâine trebuie să trecem de un vârf până să ajungem la Burgos.
De cazat găsim ceva spectaculos. Ocolim Albergue Municipal - care e hostelul oarecum clasic din fiecare orășel și ne cazăm la un hotel cu facilități de hostel, de la ieșirea din sătuc. Arată impresionant.
Mâine plecăm devreme. Poate ajungem dintr-o bucată direct la Burgos.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Haide, hai.
RăspundețiȘtergereOboseala o să treacă, de coșmaruri uiți.
Ca mâine ești la Bruno's, plătind o jumătate dintr-o notă de 200 de euro
(celaltă jumate o dă Petre "Debutantu" Dima).
I'm looking forward to it. Pahar după pahar, Sabin, pahar după pahar.
Abia aștept!
RăspundețiȘtergere