E unul dintre popasurile posibile. După o scurtă întâlnire cu micuțul (25cl) nostru prieten San Miguel hotărâm să mergem mai departe. E încă vreme bună de mers și ziua e lungă.
Pe drum ne întâlnim cu un cuplu de români. Tot ieri plecaseră și ei și tot până la Santiago ar vrea să meargă.
Oprim la un magazin local de unde luăm ceva de mâncare pentru drum. Brânza de dovedește deosebită. De fapt ar fi fost brânza perfectă pentru Margaux-ul de acum două zile. Ne uităm cu alți ochi de aici înainte la turmele de oi de pe drum.
După Zubiri vremea începe să se încălzească. După 27km decidem că încă mai putem merge. Ne despărțim de Christian, dar și de un elvețian cu care intrasem în vorbă. Avea în jur de 60 de ani. Arăta ca Asterix și fuma la fiecare popas la care ne-am întâlnit. Plecase din Zurich pe 15 mai, acum două luni. Făcuse 1.500km. Ne încurajeză zicând că a mai rămas doar o lună.
Mergem mai departe, cu gândul de a ne caza la următorul hostel pe care-l întâlnim.
Uneori mi se pare că exagerează cu drumul ăsta. Un oltean cred că putea face drumul ăsta mai drept și mai puțin înclinat. De fapt, cred că un oltean ar fi făcut drumul ăsta cu un mijloc de transport. Fără să plătească.
Ultimii kilometri sunt extrem de grei. Drumul e plin de urcușuri și coborâșuri. Nu sunt de fapt 10km "normali". Suntem la limită. Avem "noroc" ca nu găsim nicio cazare pe drum și trebuie să continuăm. Știm că următorul loc de cazare îl avem în Arre. Merg aproape mecanic și-mi răsună în minte vorbele lui Paul la semimaraton: "mergi sau stai, tot o să te doară toate ca dracu mâine". Oricum n-am ce face și merg. Aproape că încep să văd si demonii de care vorbea. Doar vârful cozii, e drept, dar măcar știu după ce să uit. Dar e încă prea devreme. Mai am sute de km în față.
Cu 4km înainte de Arre, decindem să facem un stop pentru power nap. Câteva bănci aliniate de-a lungul unui zid erau perfecte pentru asta. Nu apucăm însă să ridicăm bine picioarele în sus că apare stăpânul casei. Vede în ce stare suntem și ne oferă câte o bere. Cică face asta de obicei cu pelerinii care trag lângă casa lui. Stăm la povești și spre final îl întreb dacă pot să-i fac o poză. Răspunde în spaniolă "Fuck! Sigur că da!" și dispare. Apare după câteva minute să pozeze așa cum vrea el.
Tragem tare. Pamplona începe să se vadă. Mai avem 4 km pană în Arre și deja nu prea ne mai simțim picioarele.
Ajungem după aproape 12 ore de mers și 38.4 km. Suntem destul de extenuați. Mâine nu știu cum ne ridicăm din pat. Hostelul însă e fain și ne culcăm devreme cu gândul că mâine avem zi ușoară, de oraș.
Am făcut 63.4km - mai avem 717km.
Într-un fel, parcă azi a fost totuși prima zi de Camino!
- Posted using BlogPress from my iPhonez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu