- Posted using BlogPress from my iPhone
vineri, 29 iulie 2011
Burgos - Hontanas
31.6 km făcuți azi. Nu sunt multe de spus despre drum și probabil că așa va fi o vreme. Asta pentru că a început Meseta.
Meseta e un fel de Bărăgan dar de la ei. Adică nu e chiar așa de plat, dar la fel de semiarid. Ar mai fi o excepție faptul că au si pe aici sistemele lor de irigație și terenurile sunt cultivate. În rest, poti merge km întregi fără să găsesști o pată de umbră sub care să te adăpostești.
Și, dacă până acum am avut noroc cu vreme, azi cred că am simțit puțin din căldura Bucureștiului.
- Posted using BlogPress from my iPhone
miercuri, 27 iulie 2011
Salată de anșoa
Cu măsline verzi, ceapă și ulei de măsline; pâine puțin brunetă și un pahar de vin alb sec. Face bine la picioarele de pelerin; și nu numai.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Verdejo
Verdejo e soiul. Dacă vine și din regiunea Rueda, e o combinatie amețitoare. Dacă-l și serviți așa pe la 10-11°C cu siguranță papilele gustative vă vor mulțumi.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Cam atât am mers ieri
Am plecat din spatele morilor de vânt de pe ultimele culmi (sper să se vadă)
Am ajuns până în depărtare, în Burgos.
De două ori cam cât vezi cu ochii.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Am ajuns până în depărtare, în Burgos.
De două ori cam cât vezi cu ochii.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Villafranca Montes de Oca - Burgos
Plecăm la drum dimineața devreme. Avem în jur de 40km până la Burgos și vrem să ne apropiem cât mai mult. Nu știm încă unde vom dormi. Avem vreo trei variante, însă vom decide pe loc în funcție de cum ne simțim.
Drumul e fain. E de urcat, însă se urcă destul de lin, iar primii 11-12 km sunt doar prin pădure.
Facem un popas scurt în San Juan de Ortega cât să avem al doilea mic dejun și să vizităm biserica locală.
Cred că orice biserică locală pe care am vizitat-o pe traseu rivalizează cu marile noastre Catedrale catolice. Se vede de departe puterea și influența pe care biserica o are în Spania.
Trecem de primul loc posibil de popas - Ages, inspirați ca nu mai avem mult până în Santiago.
Frumos sătuc!
Trecem și de al doile loc posibil de popas - Atapuerca. Aici s-au gasit cele mai vechi oseminte umane din Europa și e considerat "leagănul umanității pe continent".
Se vede Burgos și decidem să mergem până acolo.
E ciudat sentimentul care te încearcă să vezi un oraș de departe și să știi că mai ai câteva ore bune de mers până acolo. Poate chiar o zi. Parcă o să mă uit cu alți ochi la filmele gen Lord of the Rings de aici înainte.
În Burgos intrăm pe la 1600 dar abia la 1700 ajungem în centrul vechi, după apropape 44km parcurși.
Vrem să stăm o zi aici. E una dintre cele mai mari catedrale din Spania și vrem să explorăm orașul. Cică e foarte frumos, e fostă capitală a regiunii Castilla y Leon.
Căutăm un loc de cazare, altul decât hostelurile de pelerini. Nu vrem să ne trezim dați afară mâine la 0800. Gasim un hotel de două stele, cu trei paturi în cameră, puțin mai scump decât hostelul. Lux!
Camera e la etajul unu și avem lift. Suntem însă pelerini până la capăt și urcăm pe scări. Avem mai bine de 11 zile de când ne folosim doar de picioarele noastre.
Seara, vorba lui Joao, parcă am face o plimbare. Ieșim în oraș, să luăm cina și să asistăm la o piesă de teatru improvizată în fața catedralei.
- Posted using BlogPress from my iPhone
luni, 25 iulie 2011
Mame
Îmi zice un prieten pe mail:
I-am zis mamei că faci un drum de 800 de km pe jos, să văd ce zice. Credeam câ e mai deschisă. A zis "cum să meargă până acolo doar să meargă? Are el vreun interes. Păi așa mergea pe centura Bucureștiului, dacă dorea să meargă în fiecare zi. 30 - 35 - 40 de km, cât dorea el."
O sun ieri pe mama să-i spun că sunt bine. "Nu ești pe la căpșuni, mamă, pe acolo, nu?"
- Posted using BlogPress from my iPhone
I-am zis mamei că faci un drum de 800 de km pe jos, să văd ce zice. Credeam câ e mai deschisă. A zis "cum să meargă până acolo doar să meargă? Are el vreun interes. Păi așa mergea pe centura Bucureștiului, dacă dorea să meargă în fiecare zi. 30 - 35 - 40 de km, cât dorea el."
O sun ieri pe mama să-i spun că sunt bine. "Nu ești pe la căpșuni, mamă, pe acolo, nu?"
- Posted using BlogPress from my iPhone
Redecilla del Camino - Villafranca Montes de Oca
Dimineața m-am trezit fără chef de mers. Nu e o noutate. În ultimele două-trei zile nu prea am tragere de inimă la mers. Fac norma de 25-30 km. și abia aștept să mă opresc. Cred că într-un fel am obosit. Peste toate astea se adaugă și faptul că am început să am coșmaruri. Nu țin minte să mai avut atâtea coșmaruri până acum. De obicei visez puțin și uit repede ce. Până acum am avut deja 3-4 coșmaruri.
Plecăm la drum cu gândul de a mânca ceva pe drum. La hostel nu era nimic. Prin toate satele prin care trecem mergem cu speranța de a găsi ceva de mâncare. Găsim ceva deschis abia după două ore jumătate și 11km parcurși.
Azi începem să urcăm din nou. Mâine trebuie să trecem de un vârf până să ajungem la Burgos.
De cazat găsim ceva spectaculos. Ocolim Albergue Municipal - care e hostelul oarecum clasic din fiecare orășel și ne cazăm la un hotel cu facilități de hostel, de la ieșirea din sătuc. Arată impresionant.
Mâine plecăm devreme. Poate ajungem dintr-o bucată direct la Burgos.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Kim și Antonio
El e Kim.
Cel din dreapta. Vine din Coreea. Are 48 de ani și doi copii în jur de 20 de ani fiecare. Actualmente e între două joburi. Acum două luni căuta pe internet ce poate face pană la 1 septembrie când începe noul job. A găsit Camino de Santiago, i-a plăcut ideea și s-a decis să-l facă.
El e Antonio.
Spaniol. De zece ani face Camino în fiecare an, plecând din diverse puncte: Pamplona, Leon, Saint-Jean etc. Are 62 de ani.
Am luat cina ieri seară împreună.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Cel din dreapta. Vine din Coreea. Are 48 de ani și doi copii în jur de 20 de ani fiecare. Actualmente e între două joburi. Acum două luni căuta pe internet ce poate face pană la 1 septembrie când începe noul job. A găsit Camino de Santiago, i-a plăcut ideea și s-a decis să-l facă.
El e Antonio.
Spaniol. De zece ani face Camino în fiecare an, plecând din diverse puncte: Pamplona, Leon, Saint-Jean etc. Are 62 de ani.
Am luat cina ieri seară împreună.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Azofra - Redecilla del Camino
Ca să ajungem în Azofra trecem repede prin Najera. Deși e unul dintre punctele posibile de popas, nu aș sta decât dacă ar fi musai. Orașul e destul de neîngrijit și nu țin minte să fi văzut undeva o concentrație mai mare de postere cu Tony Montana. Cu siguranță ar câștiga alegerile dacă ar candida aici.
Hostelul din Azofra e diferit. E curat și, mai important, oferă cazare într-un fel de camere de două paturi. Un fel, pentru că sunt de fapt niște pereți despărțitori de pal, cu uși fără încuietori.
În Azofra - fiesta! Puțin diferită însă de cea din Viana.
Profităm de faptul că la recepție e o româncă și mai rămânem după 2200 la un pahar de vin în grădina hostelului. Numai bine cât să ne împrietenim cu un neamț care ajunge după stingere. Venea din Viana, vrusese să doarmă pe câmp (fără cort, doar cu saltea și sac de dormit), dar a auzit muzică în oraș și s-a grăbit să ajungă. Își intinde izoprenul si sacul în curte, lasă rucsacul pe loc și fuge la petrecere.
Dimineața nu ne grăbim cu trezitul și o luăm la pas abia pe la 0800.
După trei ore și 15 km ajungem în Santo Domingo de la Calzada. Catedrala de aici cică e deosebită pentru că adăpostește în permanență o pereche cocoș/găină de culoare albă. Intreaga poveste e prea lungă de pus aici. Dacă dați însă search pe internet, probabil o găsiți.
Mi se pare ciudat însă ca un pelerin (teoretic pe un drum religios) să fie nevoit să plătească 2.5 euro intrarea în catedrală. Ciudățeniile bisericii!
Orășelul merită. E micuț și cochet.
Azi părăsim regiunea Rioja. Intrăm în Castilla y Leon - cea mai mare regiune a Spaniei și una dintre cele mai bogate. Avem de parcurs 400km în regiune asta, așa că avem vreme.
Ajungem în Redecilla del Camino unde ne răcorim. Joao cu piscina, eu cu un San Miguel.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Hostelul din Azofra e diferit. E curat și, mai important, oferă cazare într-un fel de camere de două paturi. Un fel, pentru că sunt de fapt niște pereți despărțitori de pal, cu uși fără încuietori.
În Azofra - fiesta! Puțin diferită însă de cea din Viana.
Profităm de faptul că la recepție e o româncă și mai rămânem după 2200 la un pahar de vin în grădina hostelului. Numai bine cât să ne împrietenim cu un neamț care ajunge după stingere. Venea din Viana, vrusese să doarmă pe câmp (fără cort, doar cu saltea și sac de dormit), dar a auzit muzică în oraș și s-a grăbit să ajungă. Își intinde izoprenul si sacul în curte, lasă rucsacul pe loc și fuge la petrecere.
Dimineața nu ne grăbim cu trezitul și o luăm la pas abia pe la 0800.
După trei ore și 15 km ajungem în Santo Domingo de la Calzada. Catedrala de aici cică e deosebită pentru că adăpostește în permanență o pereche cocoș/găină de culoare albă. Intreaga poveste e prea lungă de pus aici. Dacă dați însă search pe internet, probabil o găsiți.
Mi se pare ciudat însă ca un pelerin (teoretic pe un drum religios) să fie nevoit să plătească 2.5 euro intrarea în catedrală. Ciudățeniile bisericii!
Orășelul merită. E micuț și cochet.
Azi părăsim regiunea Rioja. Intrăm în Castilla y Leon - cea mai mare regiune a Spaniei și una dintre cele mai bogate. Avem de parcurs 400km în regiune asta, așa că avem vreme.
Ajungem în Redecilla del Camino unde ne răcorim. Joao cu piscina, eu cu un San Miguel.
- Posted using BlogPress from my iPhone
Abonați-vă la:
Postări (Atom)